Voiam să-ți ucid privirea absurdă
Să-ți absorb orice gram de viața de-atunci,
doar pentru a-l avea eu însămi și-atât!
În camera unde fusesei absent
și azi, și ieri , și-n clipele grele...

Îți urăsc amintirea din holul verde și strâmt.
Și fermitatea mâinilor tale-mbibate-n minciună
ce ating atâtea siluete false feminine.
Da! Doare orice gând îl am despre tine
Și faptul că ești un suflet al oricărei 'ei'!

Aș opri pașii ce-i făcusem lăsându-te-n urmă
I-aș întoarce mai aproape de tine,
dar timpul nu-mi permite regretul acesta.
Iar visul mi-l inundă un 'el' și un prezent.
Tu însă vei fi slăbiciunea mea! Și trecutul!...


[ in amintirea unui 2008 ] Jolanda Dosa.