Trece trenul prin Chitila,
Trece iute bată-l mila
Și se-ndreaptă spre oraș,
Ca un șarpe nărăvaș.

Călătorii șifonați
Stau la geamuri cocoțați,
Enigmatici și celești,
Toți privind spre București.

- Trenule! - vântul întreabă,
- Pentru ce atâta grabă ?
- Cum de ce ? Nu vezi că-i seară
Și încă n-am ajuns în gară.