azi
nu m-am uitat la mine
când am plecat de-acasă...
am luat, grăbit, pe umeri
zielele 'acelea lungi
cu așteptările dând ocol
Pământului,
mi-am pus în buzunar
cele câteva priviri de argint
câștigate cinstit,
m-am încălțat
cu ciorapii împletiți
din mângâierea ta
și m-am închinat
în fața icoanei
pe care o ții în mâini
deasupra capului,
dragostea noastră...

am sărutat-o pios...
carnea buzelor tranșată
de cuțitul vorbelor de plumb
împinsă-n malaxorul sufletului tău
devenea savoarea ochilor străini...

am închis, apoi, ușa.