Sub un munte de sarcasm
Și hohote în râs,
Zace un guru samaritean ne-nțeles.
De lume nici că i-ar păsa
Căci sigur e de sine,
Ba, peste bot le-o dă când vrea
Cum știe el mai bine.

Are mereu-n cuvânt de spus
Ce-i râcâie pe alții,
Dar sus pe-o treaptă el îi pus
De experiența vieții.

Bieți ignoranți cerșind păreri
Sarcasticul i-atinge,
Căci a gustat plăceri, orori,
Și poate acum prezice.

Lăstar curat eliberat de îngrădiri morale,
Trăiește sigur în păcat
Râzând în barbă, sacadat,
De proști și haimanale.