Vremea trece, vremea vine
Vremea se schimba, vremea revine
Iar caldura cu noi nu tine.

Soarele pustiu si singur
Sta desupra tutoror,
Improscand intreg pamantul
Cu un vis multicolor.

Pe strazi, in metrou, in parcuri
Zaresti oameni grabiti
De-o caldura ca-n cuptoari,
De parca ar fi loviti.

Este luna lui cuptor,
Soarele arde cu dor,
Cu un dor nestavilit
Catre iarna ce-a murit.

Curand insa vine toamna,
Pasarile vor pleca,
Caldura pleaca si ea
Si ramane-n urma un oras gol
Plin doar de-amintirea zilelor,
In care soarele stralucea
Si-aducea bucuria.