Cu gust de pepene copt, august…
și cerul de lumina unui car cu fân, în apus.

În seara asta îmi fac bagajele,
cu toate gândurile alea frumoase
că tata mă așteaptă
și o să-i simt barba aspră
ca în toate îmbrățișările din copilărie.

Mi-s drumurile nesfârșite, tată,
unele abia de-acum se deschid,
iar tu știi că cel mai greu ajung pe acesta,
spre tine.

Am câteva nimicuri în geantă
și tot ce nu ți-am spus
ți-am scris în poemele mele simple,
toată iubirea de mâinile tale trudite,
și-un dor nespus de bărbatul acela înalt,
cu ochii albaștri senini,
pentru care cele mai neprețuite femei
suntem eu și mama.