întunericul îmi frământa umerii
ca unui boxer gata să intre în luptă

gândurile mele făceau pluta pe vântul de afară

iubita se trezise
visase probabil de dinainte
tot poemul aceasta

o cunoșteam foarte bine
atât de bine încât știam că din câteva mișcări
s-ar fi putut construi pe pielea ei
o centrală atomică de culoarea porilor

a fost noaptea în care
eu și iubita mea
ne-am privit în ochi stând spate în spate

noaptea în care dumnezeu
s-a îmbrăcat la cravată la litere mari
și a ținut un discurs de tăcere

ventilatorul din cameră
s-a transformat într-o floare gigantică
cu care am fost de atunci la băute de foarte multe ori

spărgeam paharele și îmi plimbam degetele peste cioburi
surâzând a moarte