Așa cum știm cu toți’, teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arși pe țigarete,
Iar dac-ar fi să-l lași…m-apucă și oftatul,
Chiar după ani, și-n vis, ajungi să ai regrete ;

De douăzeci lăsat, io care n-am aprins
Þigară sau chiștoc…să nu vă povestesc (!)
Pun bila jos, în pat, și-asear’ cum stam întins
Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc :

La bar era deschis, non-stop, fără mișto,
Iar blondele m-au luat, șerpoaicele feline,
Să mor dacă vă mint, din ușă la tango
Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,

Grătarul sfârâia sub mici și fripturele,
Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploiești,
Romica fredona, da’ nicidecum manele,
Că, ce mi-a zis el, popa, de iad…erau povești (!)

Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat…
Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani !
M-am luat după nevastă și nu am mai fumat…
Puteam să fiu pe-aici, de cin’sprezece ani.

Valeriu Cercel