Uneori, îmi amintesc o zi de ieri
când tu ai apărut cu-al tău mister.
Că ai s-apari vreodat' nu m-am gândit nicicând.
Când ai plecat, misterul tău s-a risipit în vânt.

Știu, multă vreme a trecut...
și glasul tău încă îl mai ascult
Nu știu ce să mai fac.
De dorul tău nu mai există leac!

Simt lumea cum ar vrea să-mi spună acum:
“Băiete, nu fi prost! Alege-ți un alt drum”
Nu înțeleg de ce atât ar insista...
Așa o mare dragoste... nu o poți uita!

Știu că s-a întâmplat demult,
dar gura lumii nici c-am s-o ascult.
Simt pretutindeni umbra ta
și chipul tău frumos în mintea mea.