Stau întinsă-n pat pe spate,
Ochii mi-s închiși de mult,
Lumânările mi-s stinse toate,
Iar visele-aduse de vânt.

Corbii-mi mușcă-ncet din carne,
Sângele curge încet,
Mâinile-mi încrucișate,
Îmi atârnă-usor pe piept.

Este-un falnic catafalc,
Ce mă-ndeamnă să-l privesc,
Și de cântecul lui sumbru,
Să-ncep să mă-ndrăgostesc…

Sunt aici de dorul tau,
Cu-ochii minții te privesc,
Și-ultimele-mi vorbe spuse,
Sunt:…-“Nu uita, că te iubesc”.