Stecor din amar, semințe de lacrimi,
să pun pe altarul amorului viu,
să-mi crească iubirea din cetină verde
și-apoi să privesc spre cerul senin.

Adun rămășițe de dragoste pură,
să pot aduna în ghemul ceresc,
te văd adormită în pleavă nebună,
iar dragostea ta, cum pot s-o găsesc?

Mă arzi zi de zi cu dragoste pură,
iar sufletu-mi chinui cu vorbe de dor,
mai bine mă arde cu lavă senilă
și uită-mi privirea cuprinsă de-amor.