Imi pare ca moare seninul
Si macii valseaza sub orizontul ridat.
Imi pare ca pica cicoarea
Stelelor, pe caldaramul alb.

Imi pare ca mor florile
Si-aromatele cioburi de-albastre ferestri.
Imi pare ca mor bancile
Amintirile prelinse in alb.

Imi pare ca-s doar morminte
Si tremurul ultim al frunzelor rosii.
Imi pare ca-i doar lacrima
Copacilor vestezi, in ramuri de alb.

Imi pare ca te-am privit
Si a ramas, asa, un gol de parca m-ai furat.
Imi pare ca am murit si eu,
O parte din mine la sanul tau alb.

Imi pare ca ma sfarsesc
Si ma tot duc in a tanguirilor cantece.
Imi pare ca ma asez
Despuiat de carne pe mormant alb.

E toamna... si-mi pare ca te-am uitat.