plouă pe strada cu sens unic
unde trotuarele-s de granit
cu bănci ce însoțesc
bătrâni săraci și șubrezi
de eternitatea speranțelor
doar o catedră agățată
pe o creangă-n balans

zăresc prin umbra unui chip
un dascăl
ce îmi ținea cândva penelu-n mâna dreaptă
când doar știam rostui silabele prime
ma-ma, ta-ta
mamă-tată

se uită
spre nimic
cu mâna tremurând scoate
o carte ce trăia și ea
ca o filă galbenă
uscată și pierdută
într-o umbră.