Nu mai zaresc nimic
desi este aceeasi fereastra,
oameni trec nepasatori
pe aceeasi strada
aceeasi ploaie uda pamantul
desi el nu are nevoie de apa.
Aceleasi locuri sunt incalzite
de razele care, odata, mangaiau
un cuplu: pe noi...
Ploaia si soarele ne stiau cel mai bine,
acum s-au despartit
si fiecare mangaie alte locuri,
alinta alte persoane.
Pe cei care nu au nevoie de mangaierile lor.
Iar noi...
Noi nu am mai intalnit soarele
si nici ploaia, de atunci.
Nu mai avem lumina
si nici apa.
Pomul sub care am stat
s-a uscat.
Nimeni nu il mai uda cu iubire.
Crengile i s-au aplecat si acum
se uita plangand spre pamant.
Roadele lui sunt muscate cu pofta
de viermii ce distrug
ultima dovada a unui cuplu.
Nici macar imaginea acelora
tinandu-se de mana
si plecand din paradis
nu mai exista.
Au venit pe pamant si s-au intrupat
in mii de "ei" si "ele" , despartiti.
Acum fiecare se cauta,
fericirea se cumpara,
iar zambetele se cer.

Acum ne cautam perechea.