Blânde cuvinte, nu-i vina voastră
că soarta v-a definit al minții jgheab,
sensibilități cu dimensiune albastră,
rostuind gândirii, inerții de pârcălab.

Un joc subtil ,cu coama mânză
ades, trufaș, rătăcind o mică stea
cernind hieroglifele pe-o pânză
lăsați în urmă vaiet de cucuvea!

Și nărăvașe prelingeți zbor senin
un zâmbet fad pe falduri efemere
blânde cuvinte vouă se cuvin
rază de soare,și-a valului durere!

Cosițe încâlcite pe fagure de scrum
voi dezlegați încet, încet mistere
de mâ încred în glasul vostru acum
o lume mi s-ar prăbuși și-ar piere!