Chitaristul meu de-aseară,
Ce mi-a cântat, apoi în liniște a plecat,
Mi-se pare, ori e adevărat,
În sufletul meu, el a rămas însemnat,
Poate că a aprins a iubirii flacără.

Nu-mi amintesc prea bine,
Cum arăta,
Însă știu că eram fermecată,
De cântarea sa.
Chitara în mână o ținea.
Și cu o delicatețe pură, parcă special mie îmi cânta.

Au trecut zile, luni sau ani,
Nici eu nu mai știu,
Vreau să-l revăd, să-mi mai cânte acea partitură,
Să mai cânte un pic, din a lui chitară,
Să mă încânte ca in acea seară.

Am aflat speriată și întristată,
Că al meu tânăr chitarist,
Aseară s-a sinucis,
În miez târziu de noapte,
Aș vrea să îi dăruiesc câteva șoapte,
Să-i spun cât mi-a plăcut,
Să-i spun că-mi pare rău.