stăm goi în noaptea fără glas
pe buzele mele îți tremură sânii
în pulsul pielii tale
cuvintele sunt un strigăt de lemn

printre hainele aruncate vraiște
reconstruim un zbor fără aripi

stăm goi în noaptea fără glas
făptura ta încovoiata în brațele mele
e o vioara acordată
de îngeri