Fantasme de timp sunt uitate. Povești.
Urechi ce le-ascultă-s de timp înfundate,
cu chin de amor, lângă nimfe cerești,
fantasmele-n chinuri... șad noapte de noapte.

Prin arii de jale ce-n vreme se-așează,
timpane-n surdină sau sunete brute...
Surzind chiar pe surd, prin lumină vibrează
sincronul armatei de minți ce-s pierdute.

Soldați transparenți ce la pas defilează
de zgomot, azi, zguduie-ntregul pământ;
dar nimeni n-aude. Deci... ce mai contează ?
Soldați transparenți... sunt doar brumă și vânt.

Fantasmele-s surde, nebune, uitate.
De-un calm mult prea sumbru, de-o liniște-ocultă.
Povești evitate, de timp condamnate...
Fantasme în chinuri... te rog, le ascultă.