să fiu fericită eu și tot restul lumii
să mergem împreună de mână și să mâncăm alune prăjite
dintr-un pachet cu inimioare roșii

o aștept dimineața ca pe o răcoare miraculoasă
atunci când îmi pieptăn primul copil
când îmi lustruiesc pantofii scoși de la păstrare
ghicind dacă îi vor plăcea morțile îngrijite

și atunci se crează o stare de urgență
ca o criză de nesupunere
și vânturi nordice îmi fugăresc bucle grizonante
peste ochii închiși

pentru fericirea mea se aruncă zaruri ca la barbut
și parcă o văd aproape-departe
are un rânjet de femeie trecută și coji de alună pe dinți





(MINUNEA VA VENI MAI TÂRZIU, ed. Feed Back, Iași, 2011)