Privind pe fereastră,
privesc în mine însumi;
ce văd?
un abis,
distins,
prin faptul
că
un întuneric stins,
plutonian,
se contopește
cu
antipodu-și aprins,
apollonian...

Desfid
electrizatul infinit,
l-al cărui,
indubitabil, sfârșit
am contribuit.

Se stinge...
nu mai pot privi,
rămân
un hibernant
barcagiu
styxian,
ce-și introduce
propriul
atom neutru
într-un
apocaliptic paradis,
unde
îmi voi petrece
sfârșitul
sfârșitului...