Cuvintele din mine
nu mai pot fi nici măcar șoapte,
mă simt un pustnic
și parcă sunt înghițit de ape...
parcă nu sunt!
Și visele-mi sunt deșarte,
pierdute în eternitate.

Tăciunii din suflet
mă lasă gol, nu mă mai poartă departe,
trupul mi-e putred, mi-e nisip
sărutat de ape...
parcă nu sunt!
Și tu nu-mi mai ești aproape,
mireasma mea cu pleoape.