Stejarule, mărite, în ghinda ta amară
Lasat-ai umbră deasă pentru-ndrăgostiți
I-ai astupat cu râset din frunza-ți tutelară
Cu aure dansânde din zeii cei cinstiți.
ÃŽn poala ta de vreascuri, uscate pentru foc
Eu mă așez, mă cuprinzi suav de la mijloc
La cap le simt vibrând – suflări de inorog.
Și noaptea printre ramuri tăciuni împodobește
Sunt stele dure, ciute, cam aspre la auz
Pe care tot stejarul la sânu-i le-ndulcește
Îl simt pulsând prin suflet – un sentiment difuz...