Oare cer prea multe?
Nu e nimeni sa ma asculte?
Sa pot vorbi orice cu ea,
Sa nu mai simt abandonarea.

As vrea sa cred ca tu existi
Ca nu esti doar imaginatie
Prin lipsa ta ma amagesti
Incep sa cred ca esti o aberatie.

Dar golul trebuie umplut
Este moftul absolut
Ganduri grele, ma apasa
Idei negre, o angoasa.

Dar ce vad in departare?
O frumusete acaparatoare.
Oare cum sa fac o abordare?
Sa-mi vada a mea admirare.

Mai bine lasa sa nu stie
La randul ei e prea mare aglomeratie.
Poate voi primi o invitatie...
De data asta am facut abstractie.