urmează stația operei...
se aude o voce hodorogită
dintr-un difuzor gri
cu pâlnia turtită

recunosc modelul dâmbovițean
și caut o explicație
în porthartul moștenit
de la cantonierul-bunic
din partea tatei

nu recunosc un cot
aplicat fără scuze în barbă
mă pregătesc să strig

opriți lumea
vreau să cobor...

de lângă cel tatuat pe umăr
cu secera și ciocanul
copil de...
nemuritor.