Se vede in depărtare orizontul roșiatic,
soarele e tot mai mic,ca o roată de jăratic.
Peisajul e in umbră,totul parcă e pictat,
luna se reflectă straniu,in oglinda unui lac.

În pădurea adormită se aud sunete ciudate,
chiar si zvâcnituri de ape,cristaline si curate.
Pomi inalti,bătrâni si grosi,stau de strajă in picioare,
asta fac de ani si ani,trec prin vreme cu rabdare.

Toamna si-a intrat in rol,frunzele le suflă vântul,
în zori boabe mari de rouă,udă iarba si pământul.
Păsări mari si mici se avântă in văzduhul azuriu,
peste piscuri mari de stânci,in decorul auriu.
E asa de scurtă viata,universu-i infinit!
În Natura asta sacră nu te saturi de trăit.