Ea merge pe străzi cu flori
Admirând culori
Zâmbește senin în toamnele cu ploi
Venită fără veste din sferele celeste
Pictează delicat lumi de poveste
Aleargă printre morminte
Călcând pe moaște sfinte
Transmite inocență fără cuvinte
Atât de naturală într-o lume de plastic
Chip angelic într-un univers iconoclastic.

Din zări depărtate e sedusă de-o chemare
Din grădini de cristal cu parfumuri orientale
Și vrea să plece, nu-i pasă
De durerea ce o lasă
Timpul ucide chiar și cea mai frumoasă romanță
Eu îi strig : '' Nu pleca! ''
Însă orice aș fi zis ea nu mă auzea
S-a dus...eu am rămas cu dezamăgirea
Sufăr în tăcere și flirtez cu nebunia
Ea e doar un vis trist suprarealist
Ultima scânteie dintr-un foc care s-a stins.