Eram la un prieten când l-am cunoscut
Era un băiat trist, simplu și tăcut…
Douăzeci și unu de ani el împlinea
Și locuia cu familia într-o grădina undeva
prietenul meu de ceva timp îl întâlnise
Cu haine și mâncare el îl mai ajutase.
Ce-i impresionant însă la acest băiat
E că pe credință întotdeauna s-a bazat
Nu exista zi sau sărbătoare cunoscută
În care la biserică el să nu se ducă.
Ori de câte ori are ocazia și poate
Fiindcă incercăm să îi fim mereu aproape
Se roagă pentru noi toți și pentru toate.
Nu cere lucruri multe însă pentru sine
Deși își cunoaște problemele chiar bine
Ci doar iși dorește mereu sa-i fim aproape
Că doar astfel poate să treacă peste toate.