iei omul și faci loc în tine
cu el.
numai așa devine respirabil;
iar când rămâi, în sfârșit, singur, îl răstorni ca pe-o mămăligă răscoaptă
c-o ceapă moartă și cu rușine să îl mănânci.

singură pentru două secunde, pisica știe
deși e în capătul celălalt, o frunză cade sigur unde nimeni nu o așteaptă.
vino iar. pisica nu degeaba tropăie zurlie
ea găsește triunghiul de brânză topită cum căutau ai noștri rostul în viață
sub plapuma de sub umbrar.

cineva trântise călimara de asfalt în mahala
deși nu putem avea mâinile pătate, ne cercetăm pe ascuns suprafețele pielii,
ne uităm la fotografiile iubiților trecuți
în fiecare-o tăietură
așa se explică.