Îngerul nopții

Îngerul ce aseară m-a îndrumat,
Azi un risc uriaș și-a asumat,
A ales calea nopții, pentru ea va servi
Noaptea, sufletul meu îl va păzi.
Sufletul mă doare,
Gândesc cu arzoare,
La clipele petrecute,
La nopțile trecute,
La cum în liniștea nopții ne iubeam,
Vorbe dulci împărtășeam,
Ca doi copii ai nopții ne jucam.
Acum, tu ai devenit îngerul meu păzitor,
Ai ales calea mă ușoară,
Calea morții,
Deși știu că nu e bine,
Mă gândesc numai la tine,
Nu pot să mă mint pe mine,
Nu pot să trădez iubirea ce în inima mea își are casă,
Nu pot uita clipele în care te întâmpinam bucuroasă,
Poeziile ce le împărtășeam cu tine,
Gândurile adolescentine
Săruturile la miez de noapte,
Nopțile în care te aveam aproape,
Ochii tăi de smarald,
Sufletul tău cald.
Acum cu poza ta în mână stau,
Și în râuri de lacrimi mă scald,
Iar gândurile dulci ce altă-dată mă mai vizitau,
Nu mai calcă prin inima mea,
Acum gânduri negre,rele mă vizitează,
Acest lucru...mă întristează.
De ce? De ce ai făcut asta?
Eram așa de fericiți,
Unul pentru celălalt meniți,
Însă tu, tu de ce ai ales această cale,
Să scapi de păcatul unei relații amicale,
Puteam să înțeleg asta,
Puteam să te iert.
Te-aud și acum în mintea mea,
Aud mesajul de adio,
Ce în ultima noapte mi l-ai lăsat,
Probabil după ce ultimul sărut mi-ai dat,
Ziceai că fără mine nu poți trăi,
Că eu sunt pentru tine,
Aerul, soarele și luna,
Atunci de ce mă faci să sufăr,
De ce negru mă obligi să port,
Prin faptul tău ai devenit,
Îngerul nopții,
Și ești încă al meu, înger păzitor,
Chiar dacă știu că aceste vorbe mă dor,
Nu pot să mai suport,
Nu mai pot să fac încă un efort,
Câte zile am să mai am,
Cu tine în gând am să trăiesc,
Dar stai, ce spun eu?
Tu ai fost , ești și vei fi singurul pe care îl iubesc,
Dacă tu nu mai exiști,
Nici eu nu mai are rost,
Așa că în amintirea ceea ce am fost,
Am lăsat acest bilet
Știu, vă rog iertare!