Tema: Ce știe tot satul nu știe bărbatul

Vreau s-avertizez bărbatul:
Azi cunoaște și-un copil
Că nu știe-atâtea satul
Câte știe un „mobil”.

Tema: Concurs pe rime date: noroc, revelion

Sunt fericit că am noroc:
Vecinul meu, un tip „salon”,
Organizează, foc cu foc –
Săptămânal – revelion..

Definiții epigramatice: amanta

Gândind la noțiune strict,
Pot preciza, cu acribie:
Să ai amantă nu-i delict,
Că-i completare de soție.

E femeia cea fatală
Ce-o „cultivă” potentatul,
Ca anexă sexuală
A contractelor cu Statul.

Amanta nu-i o gâsculiță,
De crezi așa, e o greșeală,
Ci singulara luminiță
În lunga noapte conjugală.

Replică la catrenul: Mi-e enormă bucuria/ Când o văd și o ascult,/ Mult de tot îmi place Mia,/ Însă miile mai mult./ Ion I. Mioc

Eu înțeleg euforia
Dar cred că-i necesar să știi:
Dacă te-apropii mult de Mia
Te ușurează ea de mii...

Pentru secțiunea „En garde”

George Petrone constată într-un catren:

Mă fac la față cum e ceara
Când văd așa orânduială,
Că halba, ca și ospătara
E tot pe jumătate, goală.

Iar C. Iurașcu-Tataia ripostează:

A înțeles perfect oricine
Că vrea să-ndrepte tarele,
Dorindu-și halbe cât mai pline
Și, invers, ospătarele.

S-a editat un volum semnat de epigramiști militari

Volumu-i pe cazone game,
Când l-am citit, spun ca adaos:
În marș făcură epigrame
Iar poantele-s pe loc repaos.