Sar lăcustele prin iarbă
Vrând să scape de găini,
A lor singură scăpare
E doar gardul cel cu spini.

Pân’ s-ajungă între cătini,
Urmărite-s pas cu pas,
Gândul lor de libertate
Este-acuma în impas.

Ca săgeata e lăcusta
Ori de câte ori e-n salt,
Însă, glonț pleacă găina,
Să-și ia porția de spalt.

Una moare, alta sare
Peste-o plantă de părâng...
Nu-i nici urmă de lăcustă.
Nu se-aude... niciun gâng.