După aproape nouă ore de nefumat
Mă simt ca fiind deopotrivă
La propria operație pe creier
În mult-așteptatul iad personal
Sau în mijlocul unei câmpii de mușețel.
Și totul se întâmplă acum,
Beau calm și atent din ceaiul dulce
În timp ce neîncetat mi-aș omorî nopțile
Aș da foc tuturor distanțelor
Și te-aș iubi ca-ntr-o ultimă-ncleștare.
Dar nu, astăzi nu pot trăi decât o singură zi.
Totul e făcut să aibă sens intermitent
Și-mi privesc mâinile dureroase
Ce repetă obsesiv arpegiul ultimei săptămâni,
La același violoncel, născut să devină fumător...