Îmbrăcată elegant și cu umbrela-n mână,a revenit toamna.
Prințesa viselor mele , ce le-am avut un an întreg, e acum lângă mine.
Capricioasă dar și extrem de frumoasă, e o reală minune,
Ce a sosit cu alaiul său pentru a mă condamna.


Tot poporul se închină la picioarele sale,
În timp ce doar eu ,am mai rămas să fumez o țigare,
Admirându-i trăsăturile provocatoare,
Acoperite de mii de petale.

Pe masa alteței, e tot ce-ți dorești:
Mii de viței și vinuri domnești
Din care te-ai sătura,
Dar din păcate , nu mă pot alătura.

Stau plângând ,iar lacrimile mele , se transformă în trandafiri.
Nimic nu îmi poate alina suferința,
Mai mult decât credința
Că odată ce se va înțepa cu-ai lor spini,prințesa va da curs noii iubiri.