Silvica mea de Chișinău iar l-am văzut stând mut pe Dumnezeu se pregăteau să ostenească priviri în loc de rodii la fereastră
Se adunau poșete și mănuși lătrau în frig stăteau de șase minuni de dincolo să intre-n case
Ce mai e nou prin țară am auzit că au pus nume străzilor că Grigoraș Vieru are calea lui că mai mereu întreabă oamenii pe unde este ușa frigului
Silvica noastră soră peste prut demult cândva în casa verde odată mi s-a părut că-l văd pe Dumnezeu stând mut
era probabil primăvară când încă poeții se ascundeau cu poezii cu tot în călimară
Auzi fă bine și toarnă în pahar
că vine să dea ora fixă un măgar