Așezându-mă-n lacrămi
cum pe patul de moarte
vă mai spun:
"Nici întunerecul nu are
trupul în tezaurul nopții
dacă din sudorile voastre
nu se naște o stea,
fărădelege-i
dintele alb din surâs..."

Acestea le-a spus Cioplitorul de vâsle
și ne-am clătinat, deodată cu măslinii,
în cărunta vâlvătaie a soarelui
asfințind peste pleoape,
peste colina cu iasomie
și gâze cerești...


1987