alice și-a scris viața într-un cuvânt
este actriță poetă și Dumnezeu
nu știe de ce nu prinde răsăritul
niciodată
are alzhaimer și nori în privire

învață să învețe să uite
cine e
zâmbește oamenilor și ei o urăsc
merge mereu cu mâinile
întinse
să aplaude ploaia

alice visează că moare în fiecare secundă
nimeni nu îi cenzurează somnul
suntem liberi până încep lanțurile
să lase urme pe glezne

ea stinge felinarele
se scufundă în canapeaua din parc
și lemnul rece îi amintește de acasă

se pierde întotdeauna
privește-te
o vei regăsi
într-o clipire
de pleoape