Pagini nescrise le-ai rupt,
Iar sufletul acum ți-e mut.
Căci în carte nu va mai exista,
Povestea ta….

În vânt tu le-ai lăsat,
Iar ele au zburat.
Au dus departe,
Cuvinte nescrise
Pierdute în vise.

Prin furtună și ploi,
Le cauți neîncetat.
Sfidezi timpul
Și plângi cu adevărat.
Crezând că lacrimile,
îți vor da acum un sfat.

Renegi prezentul,
Ignori viitorul,
Trecutul fiind
Al sufletului alinare,
În care s-au spus cuvinte rare.

Te pui în umbra,
propriului tău gând.
Încercând să reînvii,
o zi din tot ce ai avut.
Să lasi un fir de ață în trecut,
De care să te agăți acum,
Și să pășești pe un alt drum.

Dar porțile trecutului,
Pentru tine s-au închis.
Acum totul rămânând un simplu vis.
Un vis frumos, dar dureros.
Un vis adevărat, ce nu va fi uitat…