neobosită șoseaua aleargă
durerea crește
rupe orizonturile
din noaptea jupuită
curg șiroaie de priviri rănite
aerul miroase a foc însetat de sânge

la locul neliniștii
țipetele fac gard viu așteptărilor
incertitudinea stă la pândă
cu vești neîndurate
se apropie cortegiul de crini
înveșmântați în pucioasă
disperarea se sparge în oglinzi fără chip

închis în cușca destinului
primul înger dezbrăcat de lumină
se zbate în cămașa prea fierbinte


pământul se oprește cutremurat
cu umerii plecați
copacii stau prăbușiți în rugăciuni
în bezna de tăceri
gândurile bat clopotele
pentru fiecare zi încununată de spini

deasupra cerului îngerii ard torțe
zâmbind ne îndeamnă
"veniți de luați lumină!"