Se plimba toamna ca o doamnă de pică,
Lăsînd în urmă volatilu-i parfum.
Ca o respirație caldă
Mi-a pătruns pe fereastră,
Nu știu de unde și nu știu cînd.

Îmi dă tîrcoale,
Îmi calcă pe urme,
Mă-nvaluie într-un halou ruginiu.
O-ntreb sa rămîna cu mine doar pînă mine
Pină la asfințit.


Mi-așterne umbre, palide și livide,
Mă atîrna de gîtul copacilor desfrunziți.
Pe rînd frunzele mi le desprinde.
"Eu ți-am cerut să rămîi doar pînă mîine"

Tu mi-ai dat cît nu pot să cuprind,

Un întreg anotimp.