așteaptă puțin! suspendat peste-un cot de pământ
am atâtea tăceri pentru tine.
- și nici-un cuvânt?
ssst...se-ntunecă toamna...ascultă.
mi-e frig, cum pândește iarna cea slută
- și mi-e frică. de unde va lovi, peste-un timp fără nume
peste tâmplele mele. și-ntre ele o lume...

- știi,
va ninge peste noi cu alb monahal, și abrupt.
într-o zi, pasul tău de al meu va fi rupt
și-atunci ne vom crea peste abise de zăpadă virgină
chiar acolo unde toamna ne-asasinase haină

știu.
ne pândește cuminte, prea frumos, prea final
un verdict din acela banal
- să mai fug? mai e loc, mai e timp?
- tu încearcă
parcă te-ai uita înapoi...parcă