acasă mirosea a tine
mirosul ăla nenorocit
mă urmărește
până și-n locul meu
de recuperare
unde iubesc orice
fără obligații (măcar de astă dată
nu-i contra cost
să profit apoi să
dau la schimb un
petic din mine
o arteră, o globulă,
mai știu eu..)

aici nu e nimeni
mi-am zis
dar lacrimile alea
nebunești
îmi udă și acum pântecul

acasă mirosea a moarte
a praf și a tine.

acasă era toamnă
și ei îmi spuneau că
nu vei veni
și nimeni nu-mi arunca o sticlă
de vermut
să uit
să mă uit
să te uit