Poveste făra scăpare


Mă pun pe-un nor, sunt terminat
încerc să vad ce am schimbat
sau doar am fost deja uitat
ca și o sticlă, reciclat
ca și o foaie aruncat
de preteni căci am fost uitat
un vânt acum eu vi-am suflat
sunt eu în el întruchipat
în munți cu timpul am sculptat
ceva ne-maimaginat
ce mulți zic că e minuat
sunt visul tău ce l-am furat
dar sunt acum îngrijorat
de sulfetul ce ți-e turbat
de ură îți este captat
trezirea ta ma și fumat
ai vrut și tot ai încercat

Acum sunt TU și tu esti EU
nu încerca nu vei putea
vocea a mi-o închidea
ma aflu-acum în mintea ta
degeaba-ncerci nu vei scăpa
ce-ai început vei termina
o viață care-ți este mult prea grea
de unde vei găsi puterea
ceva, să poți uita de ea
blocarea, de-ați imagina
căci tu ești marele cu spada
mărețul ce te va salva
te tine însuți nu uita
APARÞIN DE EXISTENÞA TA!