îmi sunt buzele însetate
și trupul îmi pare un munte de sare
de unde sângele mi se adapă
și sudoarea
chiar și lacrima mea
abia mă târăsc până la fântâna crescută
în pustiu
dar mereu ajung obosit și prea târziu
e vie fântâna și-acolo iar crește-ntre dune
și-o tânără fată cu cofele pline
apa răsfiră și semne îmi face
hai vino... vino...
răscolind setea din mine