Desculț și cu flori pe piept
Stau pe masă și te-aștept.
Dar nu vii ,nu vii deloc,
Se pare că n-am noroc.

Ochii încă mai suspină.
Parcă aș avea vreo vină
Că te-ai dus.Te-ai dus de mult...
Ca un vânt ce-l mai ascult.

Odată cu înserarea,
Mă apucă disperarea
Și mă trec ,mă trec fiori,
Lacrimi multe și ninsori.

La cap mai am o icoană,
Așezată de-o cocoană
Și o lumânare-aprinsă,
Ce mai amintește încă de lumina mea cea stinsă.