Ne reflectăm în oglinda albastră
Ca două puncte distanțate
Ale spațio-temporalității
Oglindă relativă față de un plan:
Tu o trabslație,
Eu o translație,
Aplicate pe câmpul teleneural.
Și creăm mișcarea punctiformă
Pe coala răsucită de hârtie
Suntem în căutarea hiperspațiului
Silind realitatea să se manifeste în n+1 dimensiuni
Încât investigăm dragostea ca și mecanica cuantică...
Administratorii terapiilor
Ce dețin imense globule fictive
Ne stabilesc note PSI+-5 în locul coeficientului de inteligență
Și noi ne povestim soarta translându-ne emoțiile
Cu viteza supraluminii
Și ne vindecăm rătăcirile
Experimentând facultățile psihokineghetice
Eu ca un Kașpirovski și tu ca o Kulaghina
Două emisfere cu emisie radiofonică
Purăm iubiri și războaie paralele
Și inima noastră se îmbolnăvește de aritmie...
Tu te strecori în văzduh
Împodobită în văl de mireasă
Eu devin ceasul cu pulsații pronunțate
Și te înfigi ca o dulce minciună tandră
Care a născut în mine o galaxie.

Un ecou explodează în geneză
Un miracol ne așteaptă în zare
Boli, blesteme sau antiteze
Au orbit în gravă mirare
Doar iubirile mai cuvântă
Și Golgota respiră Înviere
Între mica și marea putere
Arhitectul ne dă Înviere!