ea nu e urâtă
trupul în care intră aruncându-i sufletul în stradă
ca și când nu și-ar fi plătit datoriile
torturându-l luându-i vlaga
ori o mână un picior
văzul auzul mințile
și inima
fugărind-o printre sentimente
ca pe una care deține ilegal
iubirea

își privește chipul
supt ca o lămâie fără obraji
în flacăra unor candele gălbejite

se părăsește un pic
apoi caută
o altă pajiște

(6 nov. 2010)