unele nopți nu au lună.

din mine crește o funie.
se întinde ca iedera
până aproape de cerul stocat.

e un mod de a strânge informații.
de a survola.
zona dintre ochi ca teritoriu determinat.

geamul se mișcă.
ți-e și frică să tresari să gândești
sau să tai din imagini.
nu există libertate în mine.
speranța de eliberare e doar o iluzie.

singura realitate a acestei secunde
sunt gratiile de la balconul vecin.
ceapa degerată
îndesată în colanți maro.
frigul care ascute senzația de usturime.

suntem într-o regiune de frontieră.
cu paltini nebuni și animale hidoase.
să irosim lumina.
să irosim apele întunericul
și tăcerea adâncă dintre noi.






(DRAMATURGIA LUCIOASELOR FUNII, ed. Vinea, București, 2014)