Daca ai fi doar o lacrima,
margaritar din fundul unei scoici,
as rascoli adancurile albastre
si dintre corali ti-as culege sclipirea
doar pentru sufletul meu ambrozie sa-mi fie.
Daca ai fi insa cantecul duios
Ce strabate valurile inspumate
Al beznei din largul marii
mi-as ucide barca cu panze
ca doar o nota sa fiu pe diapazonul suspinelor tale.
Daca zambet ai deveni dintr-o data
Rasfirata in parfumul florilor de mai
Albina, bondar, gaza minuscule, i-as cere Domnului
Un nou desen,
Ca sa ma ascund in poemul tau
Soptit printre stamine si petale de amor.
Daca insa doar trupul sublim
l-as regasi tolanit pe nisipul marii
mi-as vinde sufletul sa fiu un grauncior,
acel grauncior ce nu vrea, se incapataneaza el,
de epiderma sa ramana prins, agatat,
Lipit ca o nestinta de carte..
Si daca toate astea ar insemna viata
Frumusete, candoare, iubire, suspin
mi-as scoate sufletul din piept ca sa–ti alint
fruntea, gatul, sanii, piciorul minunat
si sorbind picatura de sampanie
as invata din nou cum viata se recladeste
pe intinderea ta de soapte.