În tăcerea nopții înfloresc narcisele
cu sunete efemere,
Prin răcoarea dimineții prind aripi visele
din șoaptele tale.
Zorii zilelor mă dureau,
când abia trezită simțeam
tandru cum mă îmbrățișai,
chiar mai mult si altfel decât mine.
De-abia deschideam ochii,
cu greu încercam
alinierea la capăt de pol
straniu opus.