Deplâng acest pământ prea plin de jertfe,
esențele iubirii s-au scămoșat prin fibre,
prin inima codreană unde mii și mii de grefe,
ajung icoane uneori și cruci în cimitire.

Prea deseori pe fronturi cu furtuna,
se frâng fragile ramuri fără trosnet,
democrația noastră parca e totuna,
cu cea din idealul fulgerat de trăsnet.

Detest democrația asta care ne tot dezbină,
de-am transformat Unirea într-un basm.
cosmopoliții ipocriți - o grămadă de ruină,
nimeni nu își mai permite vitejia prin marasm.

Câte un optimism pe-alocuri ca o poartă de uzină
prin care soarta pâinii învingând conjugă un fantasm.